E (a fost) ziua mea, ziua mea, ziua mea…

Acum 10 zile a fost ziua mea, am implinit 20 de ani… Nu, nu ma simt altfel acum ca am imbatranit un an sau ca am schimbat prefixul. Sincera sa fiu, nu prea am simtit ca a fost ziua mea.
In primul rand, nu am avut tort, in al doilea rand nu am primit cadouri, deci, a fost in mare parte ca o zi oarecare…
M-am trezit dimineata si am plecat spre facultate… Intai sa fac o paranteza ca sa se inteleaga ce cautam acolo. Pe 4 decembrie, m-am prezentat la facultate si am vorbit cu Kaare, consilierul studentilor pentru sectia de Multimedia Design. I-am dus actele in original, am vorbit despre cand vreau sa incep, diverse… Printre altele, am vorbit de intalnirea cu o a doua persoana, pentru ca eu trebuia sa sustin un fel de examen oral, care sa ateste ca stiu engleza suficient de bine cat sa ma accepte astia sa studiez 2 ani la ei in aceasta limba… Mi-a programat acest examen oral fix pe 11 decembrie, cand era ziua mea. Am fost de acord, evident… cealalta varianta era mult mai tarziu si nu aveam de gand sa ma stresez o perioada mai lunga de timp, cand puteam sa scap mai repede de griji…
Asa ca, pe 11 decembrie, la ora 9:45, eram acolo… Secretara consilierului studentilor, Caroline, imi trimisese mail cu ora la care trebuia sa ma prezint acolo, 10:00. Ii scrisesem in mail ca pe 11 e ziua mea si a zis ca o sa tina minte sa imi spuna “Happy Birthday”… si a tinut.
Am plecat spre facultate, era un frig ingrozitor, uitasem sa iau manusile, asa ca imi inghetasera mainile pe ghidonul biclei… Acolo, am intrat si m-am dus in biroul lui Kaare, unde era doar Caroline. Dupa ce i-am zis pentru ce am venit, mi-a zis sa stau putin si a plecat sa vada unde e Consilierul International. Cat stateam in fata usii, un tip grasunel, dar tare tare simpatic (prof ceva pe acolo) m-a intrebat ceva in daneza. M-am scuzat ca nu stiu daneza si am inceput sa vorbim in engleza… Dupa 4-5 minute, in care am discutat despre cine sunt, ce caut aici etc., mi-a zis ca stiu bine engleza si ca nu e nevoie de acel test pe care mi-l dadea consilierul international. Am ras si i-am zis ca bine, atunci sa plec, sa nu ii incurc. A ras si el..
Vine tipa, Caroline si zice ca e cineva acolo si sa mai astept.. Intra in biroul ei, inchide usa, apoi o deschide iar si imi ureaza “Happy Birthday”. Era 10 fara cateva minute. Apoi se duce si tipul grasunel dupa Morten (asa se numea consilierul international) si in timp ce pleca ma intreaba daca Morten stie ca il astept, i-am zis ca da, din moment ce aveam programare.
“- What’s your name?
- Anca Bolocan. Anca.
- Aaw, you are from Romania?”
Faza la care mie imi pica fata. De unde si-a dat seama? Pai, simplu… “Anca” e un nume tipic romanesc, a zis, plus ca mai au o romanca pe nume Anca. Mi-a mai precizat ca sunt destui romani acolo si ca sunt foarte buni studenti, chiar cei mai buni…
Cred ca niciodata nu m-am simtit mai mandra ca sunt romanca decat in clipa aia.
S-a intors din biroul lui Morten si mi-a zis ca din nefericire, Morten stia ca intalnirea era la 10:30. Pentru ca aveam 30 de minute de pierdut, tipul m-a intrebat daca vreau sa merg la bar, sa beau o cafea (au asa ceva in interiorul facultatii!). I-am zis ca nu multumesc, nu beau cafea… asa ca am intrat in prima sala plina cu studenti, sa cautam un roman, la propunerea lui. De precizat ca peste tot, chiar si pe holuri e plin de calculatoare… nu ma mir, fiind facultate de Multimedia Design, totusi e tare marfa…
Intram noi in prima sala si tipul intreaba in engleza daca e cineva din Romania aici.
Un baiat ridica mana… Grasunelul imi zice: spune-i ceva in romana.
Eu ma uit la tip si ii spun:
“Buna”
El raspunde:
“Hi”
A fost destul de haioasa faza… Am ramas sa vorbesc cu el acolo, mi-a aratat ce fac, mi-a povestit cum e, mi-a zis ca am numai examene orale… la modul ca am un proiect, il fac si il prezint, si ala e examenul…
Apoi am iesit sa imi arate facultatea, cand ne fataiam, un tip tare simpatic si el, s-a uitat la mine si m-a intrebat daca eu sunt Anca, i-am zis ca da, a zis sa il astept acolo ca vine in 5 minute, duce niste hartii…
Era Morten.
A venit, am intrat in biroul lui, dupa ce mi-am luat la revedere de la roman, si am inceput sa discutam… Mult, tare mult. Initial trebuia sa dau un test scris si unul oral, dar Morten, dupa lunga noastra discutie a spus ca nu voia decat sa vada ca ma descurc sa vorbesc engleza, si m-a scutit de teste, pentru ca a simtit ca nu mai e cazul. Normal, am fost tare fericita… M-a intrebat diverse, de facultatea dinainte, de locul unde stau, de ce am venit la ei, daca incep in februarie sau in septembrie, de Szabi, ca si el va incepe, din septembrie…
In final, dupa ce mi-a dat inapoi actele original pe care le adusesem lui Kaare pe 4 decembrie, am plecat. A zis ca le e frica sa tina acte originale…
Cand am iesit, la cat de fericita eram nu am mai simtit frigul… L-am sunat pe tata, incercasem sa o sun pe mama, dar nu a mers… ea ma rugase sa o anunt cat de repede cum a fost, am vorbit 5-6 minute si am plecat spre casa. Apoi ziua a decurs normal. L-am trimis pe Szabi la cumparaturi, m-a intrebat ce sa imi ia… i-am zis ca ar putea sa imi ia flori (de-aia ziceam in alt post ca stie el de ce gestul ca mi-a luat flori, nu se pune… ca eu i-am sugerat sa imi ia, desi sincera sa fiu, i-am zis-o in gluma si chiar nu speram sa o faca) , apoi am gatit, am spalat vase, si tot asa… nu mai stiu daca seara ne-am uitat la un film sau nu…
Aa, Morten mi-a mai precizat ca: am fost acceptata, gata, ce sa mai discutam, doar ca trebuie ca o formalitate de-a lor, sa imi trimita prin posta scrisoarea de acceptare… Cum nu stiam adresa, i-am zis ca ii dau un mail seara cu adresa mea din Danemarca.
Cam atat pentru azi, cred ca e oricum mult…