Au trecut 27 de ore și 34 de minute de când te-am văzut ultima oară. E destul de greu fără tine, dar dacă vorbim la telefon și pe mess, uneori îmi inchipui că ești la tine acasă, prea ocupat să ne vedem… nu la atâția kilometri distanță.
Dar la câte restanțe am de dat (și de luat!), nu e timp să mă plâng… sunt fericită că ești ok, că ai ajuns bine și că totul acolo e așa cum trebuie să fie. Mă rog… de mâine stau liniștită, când știu că dormi în camera ta, SINGUR. E tare aiurea să știu că dormi cu o fată în cameră… oricâtă încredere am în tine (că am, zău că am!)
Azi mi-am făcut dosarul de practică, e tare frumos, o să ți-l arăt… are 14 pagini parcă, cu multe poze, cu diacritice, o splendoare. Clau mi-a zis că merit 20 pe el, nu 10! Sper că nu era ironică…
Profa mea de ISMM, cea mai de treabă ființă din lume, mi-a acceptat dosarul. Sunt tare fericită!
Doamne ajută, să scap așa ușor și de restul restanțelor.
Cam atât pentru azi…
Somn ușor și te pup dulce, fetița mea mică!!!
Te iubesc mult mult de tot!
Te inteleg perfect la faza cu increderea! si eu am incredere in ea (e la fac in Iasi si sta in camin, eu in Bacau) dar ma enerveaza la maxim sa stiu ca sta pe hol cu baieti…